Constantinis
Administrator
 Din: pulbere de stele
Inregistrat: acum 6 ani
Postari: 9154
|
|
Şi sub administraţia Trump, Romānia rămīne pentru SUA vaca blīndă, bună de muls
29 noiembrie 2017, 16:46
Ion Spanu Editorial 15
Pentru mulţi dintre romāni, Comunicatul semnat de cineva din Departamentul de Stat al SUA, prin care se cere retragerea Legilor justiţiei, a fost o mare surpriză. Şi chiar poate fi privit aşa, dacă ne gīndim că reprezentanţii alianţei PSD-ALDE, adversari declaraţi ai reţelei de ONG-uri de tip Soros, au văzut īn alegerea lui Donald Trump oportunitatea de a scăpa de influenţa nefastă a politicilor globaliste impuse de democraţii americani tocmai prin reţeaua Soros din această parte a Europei. Aceeaşi reţea care-l contestă chiar pe Donald Trump.
La rigoare, īnsă, se pare că lucrurile nu stau chiar aşa, că politica americană īn lume este mult mai pragmatică decīt ne-am īnchipuit noi şi că interesele SUA transcend succesiunii la putere a celor două mari partide. Ne amintim bucuria politicienilor romāni īn prima zi de lucru a administraţiei Trump, cīnd peste o sută de ambasadori numiţi de Obama au fost schimbaţi peste noapte, sperīndu-se că unul dintre cei chemaţi acasă va fi şi cel din Romānia, excelenţa sa Hans Klemm. N-a fost īnsă aşa şi, cu un pic de intuiţie, liderii PSD şi ALDE ar fi trebuit să īnţeleagă de la īnceputul acestui an că administraţia Trump nu se dă cu capul de pereţi pentru acţiunile cel puţin ciudate ale lui Hans Klemm.
Comunicatul semnat de purtătorul de cuvīnt al Departamentului de Stat american este un document atipic, pe care politicienii noştri nu ştiu să-l descifreze. Dovada este reacţia instinctivă a şefilor Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea.
Pe fond, ei aveau dreptate emiţīnd acea Scrisoare ca reacţie la Comunicatul din SUA, susţinīnd īn mod firesc ideea că nimeni din afară nu poate să impună Parlamentului naţional cum să voteze o anumită lege, mai ales atunci cīnd este vorba despre pachetul legilor justiţiei. Scrisoarea Tăriceanu-Dragnea este, de altfel, unul dintre puţinele documente oficiale emise de autorităţile romāneşti, īn care se reacţionează faţă de ideea vasalităţii Romāniei faţă de Marile Puteri, ceea ce ar trebui salutat ca un moment istoric.
Cu toate acestea, aşa cum deja se simte īn spaţiul public, PSD şi ALDE n-au făcut altceva decīt să ofere politicienilor din opoziţiei şi ONG-urilor de tip #Rezist o nouă oportunitate pentru proteste şi contestări formidabile, greu de īnţeles pentru mulţi dintre romāni.
Īntrebarea care se pune este cea firească: cum este posibilă o astfel de reacţie faţă de o Scrisoare care afirmă independenţa Romāniei īn luarea unor decizii? Mulţi ar fi tentaţi să pună totul pe seama imaginii PSD de-a lungul anilor, īncepīnd cu perioada regimului Iliescu, o imagine care nu s-ar fi estompat nici pīnă azi.
Īn parte, teoria este corectă, numai că, īn acest timp, la ambasada Romāniei din SUA, s-au perindat mai mulţi politicieni din PSD. A fost ani de zile acolo Mircea Geoană, devenit apoi chiar şeful PSD şi la un pas de a fi chiar preşedintele Romāniei. Acum este ambasador George Maior, membru marcant al PSD, şeful SRI şi fiul comunistului Liviu Maior, un apropiat al lui Ion Iliescu.
Īn aceste condiţii, dacă Romānia a fost reprezentată la Washington de aceşti pesedişti de frunte, cum se face că administraţia americană, fie sub democraţi, fie sub republicani, ar mai păstra atīţia ani o eventuală repulsie faţă de ideea că PSD egal Comunism? De altfel, pīnă recent, ca trimis al administraţiei democrate a lui Obama, venea la noi Victoria Nuland, cea care l-a susţinut făţiş pe Traian Băsescu, autodeclarat de dreapta, inclusiv după referendumul īn care 7,4 milioane de romāni i-au cerut acestuia demisia!
Ce să īnţelegem, deci? Că şi Partidul Democrat şi Partidul Republican din SUA cred că īn Romānia există pericolul revenirii comunismului prin PSD, deşi aveau acolo ca reprezentanţi ai noştri tocmai membri din PSD, de la care puteau să afle că acest pericol este nu numai inexistent, ci chiar imposibil? Este absurd, căci Romānia a fost primită īn NATO īn vremea preşedinţiei lui Ion Iliescu, cīnd Prim-ministru era pesedistul Adrian Năstatse!
Punīndu-ne aceste īntrebări, ne este clar că altele sīnt motivele pentru care īn ultimii ani am avut din partea SUA cele două reacţii ciudate: după Referendumul din 2012 şi acum, īn cazul Legilor justiţiei. Numitorul comun al acestor evenimente īl reprezintă susţinerea preşedinţilor Romāniei: Traian Băsescu īn 2012, respectiv Klaus Iohannis īn 2017.
Ne amintim de declaraţia aceea a lui Traian Băsescu, potrivit căreia este mai nimerit să faci felaţie licuriciului cel mare decīt altora mai mici, sugerīnd că e bine să acceptăm vasalitatea necondiţionată a SUA. Dar ne amintim şi de declaraţia lui Klaus Iohannis care, īn faţa unui cetăţean simplu care-l acuza de slugărnicie faţă de americani, spunea de curīnd că, totuşi, e mai bine să fii sluga americanilor decīt să fii sluga Moscovei. Aceste două declaraţii sīnt pline de tīlc şi arată că, oficial, americanii, fie ei democraţi sau republicani, se bazează īn politica lor faţă de Romānia pe cei care ocupă fotoliul de preşedinte al ţării! Poporul şi partidele sīnt noţiuni mult mai complexe, implicīnd o diversitate de opinii pe care puterea din SUA nu pare dispusă să le gestioneze, fiind mult mai simplu să se bazeze pe un singur personaj, adică pe preşedintele ţării, cel care, prin CSAT, are īn subordine toate structurile de forţă ale statului!
Imediat după referendumul din 2012, am īncercat, īntr-un editorial, să explic ciudata decizie a administraţiei americane de a-l susţine pe Traian Băsescu, īn ciuda votului masiv al romānilor, care-i ceruseră demisia. Opinam atunci că īn spatele acestei susţineri ar sta faptul că ar exista īnţelegeri complicate pentru apărarea intereselor unor firme americane īn Romānia, or, dacă l-ar fi abandonat pe Traian Băsescu, nici un alt şef de stat (şi nu numai din Romānia) n-ar mai fi fost dispus să intre īn astfel de combinaţii, ştiind că, la un moment dat, va fi abandonat!
Oricīt de ciudat ar apărea, ne aflăm acum īn faţa unei situaţii identice, ştiind că şi Klaus Iohannis pare dispus să pună pe primul plan al preocupărilor sale interesele americane īn privinţa īnarmării, interese care presupun tot chestiuni financiare. Cu unicul scop de a beneficia de sprijin īn obţinerea celui de-al doilea mandat de preşedinte.
Dacă ar fi să amintim doar afacerile Microsoft, Bechtel şi Patriot, am putea să īnţelegem exact cīt de pragmatică este politica SUA īn privinţa Romāniei. Sīnt afaceri protejate, de care DNA nu are voie să se atingă, fiind sprijinite de poziţia preşedinţilor Romāniei, ca şi cum aceştia n-ar fi fost aleşi de romāni prin vot, ci ar fi fost numiţi guvernatori ai ţării! Nu īntīmplător, Laura Codruţa Kovesi este decorată şi protejată de ambasada SUA, iar George Maior a primit nenumărate decoraţii de la americani (vezi, de pildă, distincţiile Meritorious Service Medal of Alabama conferit de către guvernatorul statului Alabama şi medalia Earl Warren oferită de Directorul Agenției Centrale de Informații CIA). Cīt timp preşedintele va numi şefii instituţiilor de forţă, el va fi principalul partener al SUA pentru ca interesele americane din Romānia să fie protejate.
Cu toate aceste elemente īn faţă, putem să īnţelegem mai bine substratul acestui scandal legat de Comunicatul semnat de purtătorul de cuvīnt al Departamentului de Stat din SUA faţă de legile justiţiei.
Primul lucru care trebuie observat este că acest Comunicat nu vine direct din partea DSS, ca poziţie oficială. Doi romāni au īncercat să afle cine a dat acel Comunicat şi s-au adresat direct oficialilor Departamentului de Stat: jurnalista Sorina Matei şi pastorul Chris Terhes, preşedintele Romanian Community Coalition din SUA.
Srina Matei a primit din partea DSS propunerea de a se adresa Ambasadei SUA la Bucureşti, ceea ce a şi făcut, īnsă, spre surpriza ei, Ambasada SUA a invitat-o să se adreseze Departamentului de Stat! Nimeni nu a putut să-i ofere un răspuns clar. Īntreaga corespondenţă poate fi văzută pe Facebook-ul jurnalistei ).
Independent de acest demers, pastorul Chris Terhes s-a adresat direct unor oficiali din cadrul DSS şi ne-a comunicat īntr-un e-mail poziţia acestora: Am vorbit cu mai mulţi oficiali de la Departamentul de Stat al SUA şi nimeni nu poate preciza, punctual, care ar fi acele propuneri din proiectele de modificare a legilor justiţiei care ar afecta independenţa justiţiei ori pune īn pericol lupta anticorupţie. Un oficial de rang īnalt pe care l-am īntrebat pe ce īsi fundamentează cererea ca legile să fie retrase din Parlament, mi-a spus că ei nu au cerut aşa ceva şi nici şi-ar permite să o facă. Mi-a spus că ei nu au cerut să fie retrase proiectele de lege privind modificările la legile justiţiei, ci doar au exprimat īngrijorari privind proiectul iniţial făcut de Ministerul Justiţiei şi au īndemnat ca propunerile care slăbesc statul de drept și pun īn pericol lupta īmpotriva corupției să fie respinse de Parlament.
Este, deci, limpede că acel Comunicat al Departamentului de Stat din SUA, semnat de purtătorul de cuvīnt, nu era decīt un semnal pentru cine avea ochi să vadă şi urechi să audă! El a venit exact īn ziua cīnd preşedintele Iohannis a promulgat legea privind achiziţionarea rachetelor Patriot, mai exact Legea pentru realizarea Capabilității de apărare aeriană cu baza la sol aferentă programului de īnzestrare esențial Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM) şi la doar cīteva zile după ce acesta declarase despre legile justiţiei: Este o īncercare nepotrivită şi nu va rămīne aşa. Am de gīnd să fac tot ce poate să facă preşedintele īntr-un parcurs legislativ prevăzut īn Constituţie. Cu alte cuvinte, Comunicatul DSS nu făcea altceva decīt să sublinieze sprijinul de care beneficiază preşedintele Iohannis din partea SUA, ca semn de recunoştinţă pentru promulgarea legii Patriot, deşi aceasta a fost dezbătută şi aprobată īn Parlament cu sprijinul decisv al alianţei PSD-ALDE! Era clar ca lumina zilei că semnatarul acelui Comunicat habar nu avea de conţinutul proiectului de lege dezbătut īn parlamentul Romāniei, ci doar făcea o trimitere la acesta pe baza unor informaţii primite fie de la Ambasada SUA, fie de la unii politicieni romāni, prin care s-a transmis ideea că preşedintele este īmpotriva modificării legilor justiţiei.
Din păcate, īn loc să continue dezbaterile pe tema legilor justiţiei ca şi cum acel Comunicat n-ar fi existat, Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea s-au inflamat mai mult decīt era cazul. Puteau, eventual, să pună pe cineva din aparatul Parlamentului (ca răspuns de la acelaşi grad de reprezentare) să dea o replică acelui Comunicat, īnsă au decis să semneze īmpreună o Scrisoare ca venind din partea Parlamentului, ceea ce a agitat teribil spiritele, oferind Opoziţiei o nesperată ocazie de a ataca din nou alianţa PSD-ALDE, deşi, pe fond, Scrisoarea Tăriceanu-Dragnea era corectă ca mesaj!
Cu alte cuvinte, oficialii noştri sīnt departe de a īnţelege că lumea nu stă īn loc din cauza luptelor noastre interne. Cei din Opoziţie nu vor să īnţeleagă că perpetuarea legilor Monicăi Macovei nu face altceva decīt să dărīme sistemul judiciar din Romānia prin tolerarea abuzurilor procurorilor şi ofiţerilor SRI, iar cei de la Putere nu vor să priceapă că jumătăţile de măsură ale lui Tudorel Toader nu fac altceva decīt să lase o marjă de manevră pentru adversarii lor.
Indeciziile PSD-ALDE şi tontoroiul jucat de cei din Opoziţie nu fac altceva decīt să justifice ideea că pentru Marile Puteri, īn afara parteneriatelor solide din cadrul strategiilor geo-politice, Romānia rămīne vaca blīndă, bună de muls, indiferent de succesiunea la putere a partidelor din ţările mari ale lumii.
Aşa cum am plătit cu bani grei bunăstarea celor de la Microsoft sau Bechtel, aşa vom plăti la centimă rachetele Patriot şi, īn schimb, īn loc să ne alegem cu statutul de ţară parteneră pentru marile proiecte ale lumii, ne vom mulţumi că vom fi băgaţi īn seamă de cīte un astfel de Comunicat semnat de vreun purtător de cuvīnt şi vom fi bucuroşi fie că avem ocazia şi noi să le tragem cīte una pe scăfīrlie, fie că agităm spre cer telefoanele luminate īn cadrul unor proteste care să atragă atenţia lumii că sīntem şi noi pe aici, pe undeva.
|
|
